Comuna Galda de Jos este situată în zona de contact a dealurilor Aiudului cu prelungirile Munţilor Trascău, pe râul Galda. Este o localitate tradițională transilvăneană străveche, aflată la puntea dintre zona sudică și cea centrală a Transilvaniei, care lega Alba Iulia de zona Clujului pe traseul unui drum de piatră, existent aici încă din vremea romanilor. Cele mai multe sate componente sunt atestate din Evul Mediu timpuriu (Oiejdea, Galda de Jos și Benic – sec. XIII; Mesentea și Cetea – sec. XIV).
Comuna Galda de Jos este și în prezent o localitate reprezentativă pentru zona Munților Trascău, de tip agro-pastoral, cu case frumoase și trainice, așezate în majoritatea lor de-a lungul drumurilor asfaltate, de la răspântia drumului european E83 până în zona rezervației naturale a Cheilor Gălzii, unde se găsește simbolul local al acestei zone – floarea de colț, descoperită aici la cea mai mică altitudine din România.
Localitatea Galda de Jos este atestată documentar pentru prima dată în anul 1287, cu numele de Gáld (și Alsó Gáld în anul 1854). Localitatea este dominată de Castelul familiei Kemény, ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, peste vechiul Castel Medieval din secolul al XVII-lea.
Castelul Kemény nu are valoare arhitectonică deosebită, fiind parțial distrus de către săteni în timpul mișcărilor revoluționare care au precedat Unirea din 1918.
În anul 1913 a fost atestat documentar satul Răicani (în maghiară Rajkány). Localitățile Lupșeni, Măgura, Zăgriș și Poiana Galdei, deși erau constituite de la începutul secolului al XX-lea, au primit statutul de sat abia în anul 1956, până atunci având regim de cătune. La acea dată, satele actuale ale comunei Galda de Jos aparțineau de comuna Benic.
La organizarea administrativ-teritorială din 1968, toate satele comunei Benic au intrat în componența comunei Galda de Jos. În ansamblul ei, comuna Galda de Jos poartă amprenta unor evenimente majore din istoria poporului român. Un trecut marcat de fapte și evenimente glorioase obligă la un prezent onorant și la un viitor pe măsura trecutului.
„Ce va fi locul ce urme ale trecutului nu poartă? O fâșie de lut ce nimic nu spune” sau, formulat inegalabil de Nicolae Iorga, „Cine nu are trecut, nu are pe ce-și clădi viitorul”.
Iar dacă ne transferăm privirea din retrospectiv, în timp, pe momentul actual, vom observa că evoluția comunei Galda de Jos, în plan social și spiritual, este una de care înaintașii acestor locuri pot fi mândri.
Așezarea
Din punct de vedere al căilor de comunicații, comuna Galda de Jos include în perimetrul său următoarele drumuri:
DN 1: Bucureşti – Sebeş – Cluj-Napoca – Oradea
DC 71 (fost DJ 105 M): Oiejdea – Ighiu
DJ 107 H: Coşlariu – Galda de Jos – Ighiu
DJ 107 K: Galda de Jos – Întregalde – Mogoş
DC 77: Stremţ – Cetea – Benic
Accesul la calea ferată se face în principal la gara Teiuş, dar şi la Coşlariu sau Sântimbru.
Din punct de vedere al așezării geografice, comuna Galda de Jos se află situată în partea estică a Munţilor Trascău, până spre culoarul Mureşului. Deşi priviţi în ansamblu creează impresia unor munţi înalţi calcaroşi, rocile predominante care îi alcătuiesc sunt: ofiolitele, conglomeratele, gresiile, argilele şi marnele; calcarele sunt cele care conferă spectaculozitatea reliefului.
Clima este continentală, cu uşoare nuanţe de excesivitate în regiunile de şes şi de podiş, şi moderată, cu uşoare nuanţe pluviale în regiunea montană. Temperatura medie anuală: 8–9°C; precipitaţiile medii anuale: 524 mm. O caracteristică aparte a climei o constituie existenţa topoclimatului cu efect de föhn, prezent pe versanţii estici ai Munţilor Trascău şi până spre culoarul Mureşului. Aici primăverile sunt timpurii, verile calde şi senine, precipitaţiile mai reduse, iar toamnele sunt lungi şi însorite – condiţii ce îmbunătăţesc potenţialul turistic al regiunii.
Reţeaua hidrografică
Principala apă curgătoare care străbate comuna Galda de Jos este pârâul Valea Gălzii, care izvorăşte de sub Negrileasa Mogoşului, la o altitudine de 1.120 m, şi are o lungime totală de 43 km (pe teritoriul comunei – 20 km). Valea Gălzii are un curs dominant V–E, taie transversal Munţii Trascăului, străbate zona premontană, apoi culoarul Mureşului şi se varsă în Mureş în dreptul localităţii Sântimbru.
În zona de munte, pe teritoriul comunei, sunt numeroşi afluenţi de mică importanţă, precum: Pârâul Primăverii, Pârâul Porcului, Pârâul Calului, Valea Doştinei, Pârâul Verde, Pârâul Bulzului – foarte activi în timpul ploilor abundente.
Pe partea stângă, cel mai important afluent este pârâul Valea Cetii, care izvorăşte de la altitudinea de 960 m din Muntele Cetii şi are o lungime de 15 km (din care 10 km pe teritoriul comunei Galda de Jos). Se varsă în Valea Gălzii în dreptul satului Benic.
Pe partea dreaptă, în satul Galda de Jos, pârâul Valea Gălzii primeşte pârâul Tibrişor, iar în aval, în satul Oiejdea, primeşte pârâul Valea Cricăului, cu o lungime de 21 km (din care 5 km pe teritoriul comunei).
Vegetaţia
Prin poziţia sa latitudinală, teritoriul comunei se află în aria de dezvoltare a silvostepei.
Influenţele vestice şi poziţia altimetrică variabilă au condiţionat dezvoltarea unor asociaţii vegetale specifice latitudinilor mari, în unităţile montane. Ca urmare, în zona Munţilor Trascău se găsesc asociaţii tipice muntelui, în piemont asociaţii tipice silvostepei, iar în luncă – asociaţii de luncă stepizată.
Fauna
Elementele faunistice sunt strâns legate de formaţiunile vegetale existente. Animalele sunt distribuite în toate straturile de vegetaţie, care le asigură condiţii optime de protecţie şi hrană.
Straturile superioare sunt populate de ierbivore mari – căpriori, porci mistreţi, iar dintre carnivore se întâlnesc lupii, vulpile, jderii, pisicile sălbatice şi, mai rar, râsul. În zona inferioară se regăsesc insectivore şi rozătoare – iepuri, veveriţe, precum şi numeroase specii de păsări: sitari, mierle, grauri, cinteze etc.
Printre animalele de interes cinegetic se întâlnesc: iepurele, lupul, vulpea, mistreţul şi căprioara.
În sectoarele de luncă, printre zăvoaiele de sălcii şi arini, trăieşte ariciul, iar în apă – broasca de baltă. În apele comunei se găsesc diferite specii de peşti: mreana, cleanul, scobarul, crapul, iar la munte – păstrăvul.
Variată este şi lumea păsărilor, fiind reprezentată de piţigoi, ciocănitoare, fazan, mierlă, privighetoare mică etc.
Dintre reptile se întâlnesc unele mai comune: şopârla de câmp, guşterul, şarpele de pădure, alături de numeroase rozătoare – hârciogi, popândăi, şoareci de câmp.
