Traseul 6

Traseu ușor accesibil, cu o distanță totală de 130 km, drum asfaltat pe întreaga porțiune.
Accesul se face din Galda de Jos (situată la 17 km de Alba Iulia sau la 4 km de Teiuș). Din centrul localității, șoseaua traversează podul peste Valea Gălzii și continuă către Cricău și Sard, urmând apoi Valea Ampoiului în direcția localităților Zlatna, Abrud și Câmpeni.

Valea Ampoiului – poarta de intrare în Țara Moților

Valea Ampoiului pătrunde adânc în inima Munților Apuseni, croindu-și drumul printre Munții Vlădeasa, Munții Trascău și Munții Metaliferi.
Printre cele mai reprezentative elemente ale acestei zone se numără:

faimosul portal de lemn care întâmpină turiștii la intrarea în Țara Moților, inscripționat cu versul lui Lucian Blaga – „Veșnicia s-a născut la sat”;

stâncile calcaroase răsfirate de-a lungul văii;

cheile spectaculoase și peșterile ascunse între pereți de piatră.

La aceste bogății naturale se adaugă atmosfera tradițională a așezărilor rurale moțești, unde timpul pare să curgă mai încet.
Localnicii, renumiți pentru priceperea lor în obținerea celebrei pălinci de prune, sunt oameni primitori, păstrători ai tradițiilor și portului popular.

Obiective turistice de pe Valea Ampoiului

Întreaga regiune merită vizitată, fiind presărată cu atracții naturale deosebite, precum:

Calcarele de la Ampoița

Cheile Ampoiței

Cheile Feneșului (Cheile Caprei)

Peștera cu Lilieci

Calcarele de la Ampoița se remarcă prin cele trei formațiuni stâncoase izolate, care contrastează cu relieful domol din jur și domină localitatea de pe un deal din apropiere.
În jurul acestor stânci s-au născut numeroase legende și superstiții, localnicii spunând că ele ar fi „blestemate”, deoarece mulți alpiniști și-au pierdut viața încercând să le escaladeze.
Indiferent de poveștile locale, peisajul deschis deasupra lor oferă o panoramă spectaculoasă, ce merită admirată.

Cheile și peșterile Ampoiului

Trecând de satul Ampoița, valea ajunge la Cheile Ampoiței, o zonă declarată rezervație naturală.
Deși se întind pe o suprafață redusă, cheile impresionează prin pereții abrupți, relieful carstic și liniștea aparte a peisajului.
Aici se află și Peștera cu Lilieci, cu o lungime de aproximativ 300 m, adăpostind colonii de lilieci protejați prin lege.

La fel de impresionante sunt și Cheile Feneșului, cunoscute și sub numele de Cheile Caprei, o zonă răcoroasă, dominată de stânci înalte, modelate de apă și timp, care seamănă cu niște tunuri de piatră.

Final de traseu: Gârda de Sus – Ghețarul Scărișoara

Cei care aleg să continue drumul câțiva kilometri mai departe pot ajunge în Parcul Natural Apuseni, unde natura atinge perfecțiunea.
Aici se află unul dintre cele mai spectaculoase monumente ale naturii din România – Ghețarul Scărișoara, aflat în Peștera Scărișoara, în comuna Gârda de Sus.

Ghețarul adăpostește cel mai mare bloc de gheață subteran din lume accesibil turiștilor, format acum peste 3.000 de ani.
Vizitarea lui oferă o experiență unică, completând perfect călătoria prin ținutul legendar al Moților – o lume a stâncilor, a tradițiilor și a omului simplu care trăiește în armonie cu muntele.

Traseul 5

Traseu rutier, ușor accesibil, cu o distanță totală de 45 km, drum asfaltat pe întreg parcursul.
Traseul pornește din Galda de Jos, spre șoseaua națională DN1 (E81), unde se virează la stânga către orașul Aiud. Din centrul Aiudului, se urmează drumul spre stânga, către localitățile Livezile, Colțești și Rimetea.

Rimetea – satul de poveste dintre munți

Fie că doriți o evadare din agitația urbană sau o explorare a naturii, Rimetea este alegerea ideală.
Odată ajunși aici, puteți admira casele tradiționale cu arhitectură unică, plimbându-vă printre străduțele pitorești, sau pur și simplu vă puteți relaxa în mijlocul naturii și al aerului curat de munte.

Pasionații de munte au la dispoziție numeroase trasee de drumeție și rute de cățărare, iar cei atrași de adrenalină pot practica zborul cu parapanta.
Gurmanzii se pot bucura de preparate tradiționale românești și maghiare, servite în gospodării locale sau pensiuni rustice.

Deși se află în județul Alba, Rimetea este la doar “doi pași de Cluj”, fiind una dintre cele mai vizitate destinații rurale din Transilvania.
Atestată documentar în anul 1257, localitatea a fost un important centru meșteșugăresc și minier, locuit în trecut de o populație mixtă – sași și secui – care i-au conferit un farmec multicultural aparte.

Patrimoniu cultural și arhitectural

Începând cu anul 1996, Rimetea a fost inclusă într-un proiect de conservare și valorizare a patrimoniului, în urma căruia numeroși localnici și-au restaurat casele vechi, păstrând aspectul tradițional al satului, cu fațade albe și obloane verzi.
Astfel, localitatea și-a recăpătat strălucirea de altădată, devenind un model de sat autentic transilvănean, fără influențe urbanistice moderne.

În anul 1999, Rimetea a fost distinsă cu Premiul Europa Nostra al Comisiei Europene, iar în 2000, Oficiul Național al Monumentelor Istorice a declarat localitatea zonă arhitecturală și urbană protejată.

Obiective turistice naturale și culturale

Dominând peisajul satului, Masivul Piatra Secuiului este unul dintre cele mai importante obiective naturale din zonă, oferind un peisaj spectaculos și posibilități variate pentru drumeții montane sau cățărări.
Pentru iubitorii de senzații tari, vârful muntelui este un loc excelent pentru zbor cu parapanta, oferind o priveliște impresionantă asupra depresiunii Trascăului.

Pentru a înțelege mai bine istoria și tradițiile zonei, merită vizitat Muzeul Etnografic din Rimetea, care adăpostește porturi populare, unelte tradiționale, vase ceramice și mobilier pictat specific acestei regiuni transilvănene.

Un alt obiectiv deosebit este Moara de apă, datând din anul 1752, unde pot fi văzute unelte și mecanisme originale folosite la măcinat, dar și exemplare de „piatră de fier”, minereul care a reprezentat sursa principală de venit a locuitorilor timp de secole.

Rimetea nu este doar o destinație turistică, ci o lecție vie de istorie, tradiție și conviețuire, un loc unde timpul pare să curgă mai încet, iar farmecul Transilvaniei autentice se păstrează neatins între munți.

Traseul 4

Traseu rutier, ușor accesibil, cu o distanță totală de 30 km, integral asfaltat. Traseul pornește din centrul localității Galda de Jos, spre șoseaua națională DN1 (E81), unde se face stânga, în direcția Teiuș. Din Teiuș, drumul continuă spre stânga, pe șoseaua locală de-a lungul Văii Râmețului, până în sectorul de chei.

După aproximativ 5 km, se ajunge în centrul comunei Stremț, unde se află ruinele unei cetăți din secolul al XIV-lea, ascunse între dealurile din jur.
În localitate există o bază de agrement pe malul lacului Stremț, care oferă posibilități de cazare și relaxare.
Continuând drumul, după o distanță ceva mai mare, se ajunge în satul Geoagiu de Sus, o așezare alungită de-a lungul Văii Râmețului, cu peisaje naturale deosebite.

Monumente și obiective culturale

În Geoagiu de Sus se găsește un important monument de artă medievală, fost sediu episcopal în secolul al XVI-lea, întemeiat de Radu de la Afumați (1521–1529).
Construcția reflectă influențele arhitecturii din Țara Românească, iar interiorul adăpostește picturi valoroase, realizate de zugravul Mihu (1483), precum și picturi murale datând din anul 1741, în stil post-brâncovenesc.

La ieșirea din satul Geoagiu de Sus, drumul continuă spre zona Valea Mănăstirii.
Străbătând sectorul îngust al văii, ai impresia că te afli într-un defileu spectaculos, săpat în gresii și conglomerate cretacice.
Un element pitoresc al zonei îl reprezintă morițele de apă încă funcționale, aflate atât în Geoagiu de Sus, cât și în Stremț – adevărate vestigii ale tradiției locale.

Pe măsură ce valea și, odată cu ea, drumul, se arcuiesc spre vest, se ajunge la vestitul monument – Mănăstirea Râmeț, care a dat și numele satului din apropiere.
Decorul natural este impresionant: crestele calcaroase albicioase, care se ridică față în față, conferă peisajului o notă de sălbăticie și solemnitate.

Mănăstirea Râmeț

Este cea mai veche mănăstire ortodoxă din Transilvania, un simbol al rezistenței credinței ortodoxe în Ardeal.
Existența sa este considerată o adevărată minune, având în vedere că, în perioada stăpânirii habsburgice, fostul Imperiu Austro-Ungar a distrus aproape toate așezămintele ortodoxe din regiune.

Vizitatorii pot explora biserica monument istoric, micul muzeu al mănăstirii, precum și zona înconjurătoare.
De aici, drumul continuă prin Cheia Mănăstirii, până la Cabana Râmeț, punct de plecare pentru drumețiile prin Cheile Râmețului și satele pitorești din jur.

Traseul 3

Traseu ușor accesibil, cu o distanță totală de 26 km, dintre care 15 km sunt pe drum asfaltat, până la Ighiel, de unde se continuă încă 12 km pe un drum forestier accesibil auto până la Lacul Iezer Ighiel.
Accesul se face din Galda de Jos (situată la 16 km de Alba Iulia sau la 3 km de Teiuș).

De la Galda de Jos, șoseaua traversează podul peste Valea Gălzii, îndreptându-se spre localitățile Cricău, Craiva și Bucerdea Vinoasă, iar după aproximativ 10 km se ajunge în comuna Ighiu.
Acest drum poartă o denumire istorică, fiind cunoscut din perioada romană sub numele de „Drumul Vinului” (Via Magna).

Urmând traseul spre vest, se trece de ramificația spre satul Tibru, iar după încă 4 km se ajunge în localitatea Cricău.
Din satul Craiva, aflat în apropiere, se poate urca pe o potecă montană ce duce la Masivul Piatra Craivei, un punct de belvedere spectaculos, unde se află și ruinele unei vechi cetăți dacice.

După ieșirea din Ighiu, șoseaua se bifurcă: spre dreapta, după 4 km, se ajunge în satul Țelna, o localitate pitorească de pe Drumul Vinului, situată pe valea cu același nume. Este o vale îngustă și frumoasă, săpată în benzi calcaroase, cu aspect de defileu.

Revenind la bifurcație, dacă se urmează ramura din stânga, se pătrunde pe Valea Ighielului, iar după 5 km se ajunge în satul Ighiel.
Valea Ighielului, care își are obârșia în Lacul Iezer Ighiel, are un profil transversal îngust, de tip defileu, cu versanți împăduriți de fagi și un peisaj dominat de case tradiționale specifice satelor de munte.

După ieșirea din Ighiel, drumul urcă ușor, urmărind firul văii pe un drum forestier bine conturat.
După aproximativ 12 km, traseul se încheie pe malul pitorescului Lac Iezer Ighiel – singurul lac carstic din România format în calcare compacte, o adevărată bijuterie naturală a Munților Trascăului, situată într-un cadru montan deosebit de frumos și liniștit.

Traseul 2

Traseu ușor accesibil, cu o distanță totală de 25 km, drum asfaltat până în satul Cetea. Accesul se face din Galda de Jos (situată la 17 km de Alba Iulia sau 4 km de Teiuș), urmând Valea Gălzii în direcția satului Benic.

De la Benic, Valea Gălzii rămâne pe partea stângă, iar traseul continuă spre dreapta, pe drumul asfaltat care urcă pe Valea Cetii până în localitatea Cetea (4 km).
Satul Cetea, dezvoltat de-a lungul văii, este străjuit de versanți abrupți, plantați cu pomi fructiferi și viță-de-vie.
După ieșirea din localitate, valea se prelungește pe o distanță de aproximativ 10 km, până în zona de obârșie, la poalele Muntelui Piatra Cetii.

Este o vale pitorească, cu sectoare spectaculoase de chei și defilee.
Primul obiectiv turistic întâlnit după ieșirea din Cetea este Cheile Cetii, formate prin intersectarea epigenetică a unui olistolit calcaros.
Aici se găsesc celebrele marmite denumite popular „Băile Romane”.

Sectorul de chei are o lungime de sub 100 m și un profil transversal extrem de îngust.
Valea Cetii prezintă în acest sector o înclinare accentuată, permițând observarea unei succesiuni de cascade și repezișuri.
La baza acestora, eroziunea a sculptat cele mai frumoase marmite din Trascău, cunoscute sub numele de „Băile Romane”.

De la „Băile Romane”, traseul continuă pe drumul comunal, prin satul Tecșești, până în partea sud-vestică a acestuia.
Se traversează Valea Cetii pe versantul drept și, după aproximativ 10 minute de urcuș, se ajunge pe platoul Muntelui Piatra Cetii, dominat de fermecătoarea Poiana Narciselor.
Primăvara, la sfârșitul lunii mai, poiana oferă un spectacol deosebit – un covor alb de narcise care încântă privirea și răspândesc un parfum inconfundabil.

De aici, la o altitudine de peste 1.200 m, se deschide o panoramă impresionantă asupra stâncii crenelate numite „Călugării” din Piatra Cetii, iar în apropiere se află și spectaculosul aven „Gaura Calului”.

Traseul de la Cetea până la Poiana Narciselor are o lungime de aproximativ 13 km și necesită circa 4 ore de urcare și 3 ore pentru coborâre – o drumeție ușoară, dar spectaculoasă, care îmbină peisajul montan, liniștea satelor și farmecul natural al Munților Trascăului.

Traseu 1

Traseu rutier cu o distanță totală de 23 km, integral asfaltat. Accesul se face din Galda de Jos (situată la 17 km de Alba Iulia sau 4 km de Teiuș), urmând Valea Gălzii spre satul Benic. Valea străbate Munții Trascăului pe direcția vest–est și oferă vizitatorilor, pe lângă peisaje spectaculoase cu sectoare de chei, și sate pitorești cu arhitectură specifică zonelor de deal și munte.

De la Galda de Jos, șoseaua urcă ușor pe malul drept al Văii Gălzii și ajunge în satul Meteștea, care adăpostește un monument valoros – biserica ridicată în anul 1674. Traseul continuă urcând pe Valea Gălzii, trece prin Benic, apoi prin Galda de Sus, unde livezile oferă o notă aparte peisajului. În continuare, valea se îngustează și capătă aspectul unui veritabil defileu, cu versanți acoperiți de păduri dese.

După aproximativ 5 km de la Galda de Sus, în apropierea satului Măgura, valea se îngustează și mai mult, pătrunzând în Cheile Gălzii, care, deși au doar 300 m lungime, reprezintă cel mai îngust sector al cursului Văii Gălzii.
Aceste chei, formate prin erodarea unui bloc de rocă de mari dimensiuni, se remarcă prin pitorescul și sălbăticia lor. Totodată, în porțiunea cea mai îngustă a cheilor se păstrează și astăzi urmele redutei construite de locuitorii din comuna Galda de Jos, care s-au înrolat în armatele revoluționare și au luptat aici în timpul Revoluției de la 1848.

La ieșirea din Cheile Gălzii, valea se lărgește din nou, părând că se deschide special pentru a găzdui satul Poiana Gălzii. Drumul continuă de-a lungul văii și, după circa 2 km, intersectează culmea calcaroasă Bedeleu–Ciumerna, unde se deschid celebrele Chei ale Întregaldelor, unele dintre cele mai impresionante din România.
Acestea au o lungime de aproape 3 km și sunt orientate pe direcția vest–est.

Dezagregarea rocilor a acționat diferit pe cei doi versanți ai cheilor, creând un microrelief spectaculos.
Pe versantul stâng, mai abrupt, se pot observa creste zimțate, turnuri piramidale, stâlpi, arcade, „ciuperci” de piatră și ogive, care dau locului un aspect aproape fantastic.
Aici se formează unele dintre cele mai tipice culoare nivale, de-a lungul cărora se desfășoară limbi de grohotiș cu lungimi de sute de metri.

Versantul drept, mai înalt și mai împădurit, este acoperit cu păduri de fag și brad, iar relieful este parțial mascat de vegetație. Pe ambii versanți se pot observa poduri naturale, ultimele vestigii ale unor peșteri vechi distruse de eroziune.

Pe stâncile calcaroase ale versanților crește floarea-de-colț (Leontopodium alpinum), care, în zona Cheilor Întregalde, se găsește la cea mai joasă altitudine din țară, datorită unui topoclimat special influențat de curenții de aer rece care traversează culoarul cheilor.
Prin frumusețea și sălbăticia peisajului, această zonă a fost declarată rezervație naturală cu o suprafață de 403 ha.

După ieșirea din chei, traseul urcă ușor pe vale, al cărei profil transversal se lărgește treptat, căpătând aspectul unei mici depresiuni.
Aici se află comuna Întregalde, o localitate tipică de munte, unde se pot vizita biserica de lemn din secolul al XVIII-lea și Cabana Întregalde, un punct excelent de plecare pentru drumețiile din zonă.