Localizată în partea centrală a Munților Trascăului, Rezervația Naturală Poiana Narciselor se află în apropierea masivului Piatra Cetii, la o altitudine de aproximativ 950 de metri. Suprafața acesteia este ușor înclinată, iar zona pe care se întinde este cuprinsă între cumpăna de ape dintre Valea Cetii și Valea Gălzii, situată între două vârfuri impunătoare – Piatra Cetii și Fulgeriște.

Este o rezervație botanică ce conservă o specie ocrotită, de mare valoare peisagistică – narcisa (Narcissus stellaris) –, cunoscută de localnici sub denumirile de rușculiță sau lușcă.

Poiana Narciselor impresionează prin frumusețe și puritate, întinzându-se pe o suprafață de aproximativ un hectar. Zona este situată în etajul pădurilor de fag, care, treptat, au fost înlocuite cu pajiști secundare folosite ca pășuni. Asimetria pronunțată a culmii este dată de înclinarea accentuată a versantului opus Văii Gălzii, care pe alocuri prezintă chiar și abrupturi stâncoase.

Clima este tipic montană, cu o temperatură medie anuală de aproximativ 8°C, datorită poziționării în marginea estică a Munților Apuseni, unde se resimt frecvent efectele de foehn.

Legenda Narciselor

Legenda spune că Pasărea Măiastră a poposit într-o poiană de lângă Piatra Cetii pentru a vesti sărbătorile anului. Câțiva ciobani au zărit-o și au hotărât să o prindă, pentru a-și împodobi pălăriile cu penele ei colorate. Însă, când s-au apropiat, pasărea le-a vorbit pe graiul oamenilor și i-a rugat să o cruțe, promițându-le că va umple poienile cu penele ei în fiecare an. Ciobanii i-au dat drumul, iar pasărea a zburat spre Muntele Găina, scuturându-se în zbor de pene, care s-au transformat în flori de narcisă. De atunci și până astăzi, poienile din Trascău înfloresc în fiecare primăvară, acoperite de frumoasele narcise.

Accesul spre Poiana Narciselor se realizează din DN1 Alba Iulia – Aiud, prin Galda de Jos, continuând pe DJ 107K în direcția Poiana Gălzii, iar de acolo, pe o potecă de munte ce urcă spre versantul Piatra Cetii.

De asemenea, se poate ajunge și pe „Drumul Narciselor”, urmând marcajul cu cruce galbenă, care pornește din capătul din aval al Cheilor Râmețului.

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/poiene

În Munții Trascăului se află un splendid lac — Lacul Iezer Ighiel — situat în zona carstică a platoului Ciumerna și având o adâncime de până la 8,95 m. Împrejurimile lacului sunt deosebit de pitorești, prielnice pentru popas și recreere, iar împreună cu falnica pădure de fag care îl înconjoară, lacul a fost declarat rezervație naturală.

Lacul Iezer este situat sub crestele Trascăului și face parte din Rezervația Naturală „Iezerul Ighiel”. Se află la altitudinea de 924 m și este cel mai mare lac carstic din România, având lungimea de aproximativ 450 m.

Totodată, este singurul lac din România aflat pe o suprafață calcaroasă, astfel încât apa sa se scurge în subteran, dând naștere pârâului Ighiel. Pe malul lacului se află o cabană a Direcției Silvice, care poate fi închiriată.

Iezerul Ighiel este un minunat lac natural, situat în latura sudică a Munților Trascăului. Pentru a ajunge aici, trebuie să te abați din șoseaua care leagă orașul Aiud de municipiul Alba Iulia, spre comuna Galda de Jos. Sunt aproximativ 26 km din Galda de Jos până la lac, de-a lungul poalelor munților, pe urmele vechiului drum roman al vinului – Via Magna.

Mergând din Galda de Jos pe urmele vechiului drum roman, se trece prin satele Cricău și Bucerdea Vinoasă, așezări care vorbesc de la sine despre preocupările tradiționale ale locuitorilor. La Cricău se află o biserică în stil gotic din secolul al XIII-lea, construită, la rândul ei, pe ruinele unei bazilici romane.

După satul Ighiu, se părăsește drumul asfaltat și se continuă pe un drum forestier, accesibil auto, pe Valea Ighielului, pe o distanță de aproximativ 12 km, până la frumosul Lac Iezer. Lacul, de un verde-smarald, s-a format în mod natural, prin bararea unui pârâu. Atât lacul, cât și pădurea de fag din jurul lui sunt zone protejate.

O potecă de picior, marcată, pornește de aici și urcă până pe platoul carstic Ciumerna, de unde se pot admira satele risipite pe culmile înalte ale Trascăului — o priveliște de neuitat.

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/lacuri

Reprezintă un peisaj pitoresc, foarte puțin modificat de activitatea umană, format în calcare masive și care conservă o serie de plante rare, printre care numeroase monumente ale naturii. Cheile sunt situate în partea central-estică a Munților Trascăului, pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului, numită în aval Valea Mănăstirii, iar în amonte Valea Mogoșului.
Altitudinea maximă este de 1.189 m, iar cea minimă de 530 m, iar suprafața totală a rezervației este de 150 ha.

În partea de est și de vest, rezervația este delimitată de glacisul care înconjoară versanții abrupți ai masivelor calcaroase Uzmezeu, la nord, și Fundoi, la sud, coborând vertiginos în Valea Geoagiului.

Limita nordică este formată de liziera ce desparte abruptul calcaros de pădurea aflată în apropierea cotei de 1.135 m, continuându-se spre est și vest pe marginea abruptului. Limita sudică este dată de marginea unui mic platou calcaros, cuprins între cotele 1.158 m și 1.166 m, dominat de Vârful Piatra din Chei (1.189 m).

Zona tampon este reprezentată de o fâșie lată de aproximativ 300 m, care înconjoară zona protejată și include, în cea mai mare parte, pădurea limitrofă — declarată Clasa I de protecție —, precum și câteva areale de pășuni și fânețe.

Rezervația este constituită din calcare masive de vârstă jurasic superioară. În vest predomină conglomeratele, gresiile, marnele și marnocalcarele cretacice, iar în est apar bazalte mezozoice.
Ca urmare a procesului intens de carstificare, se întâlnește aici o gamă impresionantă de forme carstice: versanți abrupți și golași, vârfuri ascuțite și sub formă de turnuri, creste, doline, peșteri, portaluri și ulucuri, precum și numeroase acumulări deluvio-coluviale de grohotișuri și blocuri.

Clima este influențată de circulația maselor de aer atlantice și de altitudinea relativ joasă la care se află rezervația. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 6–8°C, temperatura medie a lunii iulie între 16–18°C, iar cea a lunii ianuarie între –3 și –4°C.
Amplitudinea medie anuală atinge 18–20°C, iar precipitațiile medii anuale sunt de 700–800 mm, depășind 1.000 mm în zonele mai înalte.

În interiorul rezervației predomină circulația subterană a apelor, cu excepția Pârâului Geoagiului (numit și Pârâul Mănăstirii), care străbate Cheile Râmețului și colectează Pârâul Brădeștilor și Pârâul Pravului la vest, respectiv Pârâul Vulturului la sud-est, alături de alte pâraie temporare.

Vegetația și speciile protejate

Vegetația se află în etajul pădurilor de amestec de fag (Fagus sylvatica) și gorun (Quercus petraea). În cuprinsul cheilor, condițiile microclimatice favorizează o mare diversitate floristică, realizându-se un amestec interesant între specii alpine și termofile.
Astfel, alături de specii alpine precum Ranunculus oreophilus, Arabis alpina și Saxifraga paniculata, se întâlnesc elemente termofile ca Silene bupleuroides, Linum flavum, dar și specii carpato-balcanice, precum Taraxacum hoppeanum.

Importanța științifică deosebită a Cheilor Râmețului rezidă în prezența numeroaselor specii endemice sau rare, cu valoare fitogeografică majoră. Printre acestea se numără:

Silene dubia

Aconitum moldavicum

Hepatica transsilvanica

De asemenea, în zonă pot fi întâlnite specii rare și protejate, precum tisa (Taxus baccata), priboiul (Geranium macrorrhizum) și papucul doamnei (Cypripedium calceolus) — o adevărată comoară botanică a Munților Trascăului.

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/obiective-turistice

Zona Cheilor Cetii se întinde pe o suprafață de 75 de hectare, în partea de vest a Munților Trascăului, pe un teritoriu unde se pot întâlni numeroase abrupturi stâncoase, alături de păduri, pajiști și fânețe. Traseul către aceste chei, pornind din Galda de Jos spre Cetea, nu este foarte cunoscut, cea mai populară zonă turistică din apropiere fiind Cheile Râmețului.

Cheile Cetii au fost săpate în calcare, formându-se sub forme variate – ace, turnuri sau mase de grohotiș – și sunt înconjurate de o vegetație bogată, compusă din păduri de fag, gorun, mesteacăn și pin.

Scobiturile în stâncă, cunoscute și sub denumirea de marmite, reprezintă o atracție turistică prea puțin cunoscută. În profil longitudinal, căderea de apă are o diferență de nivel de aproximativ 35 de metri pe o lungime de 50 de metri, cuprinzând patru cascade cu înălțimi cuprinse între 3 și 10 metri.
Cea mai înaltă dintre acestea poate fi abordată doar cu tehnică și echipament de cățărare.

Cheile Cetii, în interiorul cărora se află celebrele „Băi Romane”, s-au format prin interceptarea de către Valea Cetii a unei formațiuni calcaroase, care a fost fragmentată de eroziune în patru mari blocuri de stâncă, denumite de localnici „pietre”.
Cele patru „pietre” au primit denumiri populare: „Sanditău”, cea aflată pe partea stângă, iar pe dreapta se găsesc grupate „Piatra Sașa”, cu vârful retezat parcă de un uriaș din povești, „Ticuiata”, care poartă în vârf un mic „cucui”, și, în cele din urmă, piatra „Măriuța”.

Denumirea populară „Băile Romane” a fost dată de localnici și desemnează o succesiune de patru cascade de dimensiuni diferite, care au format la baza lor mici lacuri de apă curgătoare. În apropierea acestor formațiuni s-au descoperit urme de locuire din Epoca Bronzului, fapt ce sporește importanța istorică a locului.

Cheile se află la doar 2,5 km de satul Cetea, accesul până la ele fiind destul de facil, chiar și pentru un călător mai puțin experimentat în drumețiile montane. Se ajunge la chei și la cascade pe drumul județean din Galda de Jos, iar din satul Benic se face dreapta spre Cetea. Pentru a ajunge la „Băile Romane”, după ieșirea din satul Cetea, trebuie urmat drumul de pe malul Văii Cetii.

Un alt obiectiv turistic ce poate fi vizitat în zonă este Rezervația Naturală „Poiana Narciselor”, o arie deosebit de pitorească, ideală pentru relaxare și petrecerea timpului în aer liber.

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/obiective-turistice

Rezervația naturală Cheile Întregalde este situată în partea central-estica a Munților Trascăului, pe cursul superior al râului Valea Gălzii. Suprafața rezervației este de 130 ha, altitudinea maximă fiind de 1.139 m, iar cea minimă de 500 m. Cheile fac parte din sistemul de chei care traversează masivul calcaros al culmii Ciumerna–Bedeleu, în vestul Munților Trascăului, și prezintă un relief deosebit de pitoresc, cu numeroase abrupturi, creste ascuțite și turnuri, care adăpostesc totodată specii rare de plante, precum floarea-de-colț.

În partea de vest, rezervația este delimitată de versanții abrupți și de glacisul care coboară din vârfurile Plaiu (1.174 m) la nord și cota 1.119 m din apropierea Vârfului Pleșa la sud, până în Valea Gălzii, paralel cu Pârâul Șindrilesei, ce vine dinspre sud și se suprapune exact pe limita dintre comunele Galda de Jos și Întregalde.

Limita estică este formată din fundurile a două văi temporare, care coboară din masivele calcaroase Plaiu și Pleșa Caprei. Limitele nordică și sudică sunt, în fapt, vârfurile Plaiu și Pleșa Caprei.

Limita cheilor de nord-est este dată de marginea abruptului calcaros care leagă Vârful Plaiu (1.174 m) de Fulgeriștea (1.148 m) și se continuă spre est la baza versanților împăduriți, de-a lungul unei văi temporare ce coboară până în Valea Gălzii.
Limita sud-vestică urmărește culmea și marginea pădurii care leagă vârfurile Pleșa Caprei (1.139 m), Pleșa Muncelului (1.138 m), Muncel (1.171 m) și Pietrari (1.166 m), suprapunându-se parțial cu limita dintre comunele Întregalde și Galda de Jos. Limita de sud-est este formată de culmea Pietrari, care coboară domol până în Valea Gălzii.
Zona tampon este situată în vest, sub forma unei fâșii late de 150–200 m, care coboară din cele două vârfuri, formând două culmi prelungi. Partea de est a zonei tampon este acoperită aproape integral de păduri ce fac parte din Clasa I de protecție, păduri care nu pot fi exploatate.

Rezervația este formată exclusiv pe calcare masive de vârstă jurasic superioară. La vest predomină șisturile argiloase, gresii și conglomeratele, iar la est se interpune o fâșie de ofiolite între calcare și masa de șisturi argiloase, gresii și conglomerate. În nord-est și nord-vest, calcarele și ofiolitele sunt flancate de conglomerate, gresii, marne și marnocalcare.

Relieful este reprezentat prin cele două masive calcaroase — Plaiu (1.174 m) la nord și Pleșa Caprei (1.139 m) la sud —, rămășițe ale unui vechi platou în care Valea Gălzii a săpat Cheile Întregaldelor, deosebit de pitorești. Datorită intensei carstificări, se întâlnesc aici toate formele specifice de relief carstic: versanți abrupți și golași, vârfuri sub formă de turnuri, creste, ulucuri și peșteri, precum și numeroase acumulări deluvio-coluviale, sub formă de grohotișuri și blocuri de piatră.

În cuprinsul rezervației predomină circulația apelor subterane, cu excepția râului Valea Gălzii, care străbate Cheile Întregaldelor și colectează Pârâul Șindrilești, Pârâul Caprei și alte pâraie mai mici. În partea de sud-est, apele sunt adunate de Pârâul Găldița, Pârâul Turcului și Hoanca Paltinului.

Din punct de vedere al vegetației, versanții moderați și slab înclinați sunt acoperiți cu păduri de fag (Fagus sylvatica), în amestec cu gorun (Quercus petraea), iar pe unele creste apar pinul (Pinus sylvestris) și molidul (Picea abies). Versanții golași și însoriți, cu substrat de bolovăniș și pietriș și cu expunere nord-vestică, sudică și sud-est, sunt acoperiți de pajiști de stâncărie, alcătuite predominant din coada iepurelui (Sesleria rigida) și o specie de colilie (Stipa pulcherrima).
Local, pe versanți, apar pâlcuri de arbuști: scoruș (Sorbus dacica, Sorbus aria, Sorbus graeca), mojdrean (Fraxinus ornus), cetina de negi (Juniperus sabina) și o specie de măceș (Rosa spinosissima). Coastele sudice ale Vârfului Plaiu, abrupte și golașe, sunt lipsite de păduri, fiind acoperite de specii calcofile, specifice stâncilor calcaroase.

Masivul sudic, care culminează în Vârful Pleșa Caprei, constituie partea cea mai interesantă a Cheilor Întregalde, întrucât pe versantul său nordic vegetează floarea-de-colț (Leontopodium alpinum var. întregaldense). Cheile Întregalde fac parte din Patrimoniul Național al Monumentelor Naturii, fiind recunoscute ca rezervație botanică, datorită prezenței acestei flori care se dezvoltă la cea mai joasă altitudine din țară (500–800 m). Acest fenomen este posibil datorită climatului specific, generat de curenții de aer rece care traversează întregul culoar al cheilor.
Floarea-de-colț, cunoscută și sub denumirile populare albumea sau floarea reginei, împreună cu narcisa (Narcissus stellaris), sunt declarate monumente ale naturii.

Zona strict protejată este constituită din cheile propriu-zise, cu o lungime de 800 m, la care se adaugă crestele și abrupturile calcaroase ce se extind în nord până la Vârful Plaiu (1.174 m), iar în sud până la vârful cu altitudinea de 1.190 m, situat la 600 m nord de Dealul Caprei (1.212 m). Ansamblul are formă ovală, extinzându-se pe o lungime de 2.200 m și având o lățime medie de 600 m (800 m în partea de sud și 400 m în partea de nord), însumând o suprafață totală de aproximativ 130 ha.

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/obiective-turistice

Cheile Găldiței și Turcului constituie o rezervație complexă, cu o suprafață de 80 ha, caracterizată printr-un relief interesant și pitoresc, format din creste, țancuri și abrupturi sculptate în calcar. Rezervația este alcătuită din două subunități: Cheile Găldiței și Cheile Turcului.

Aceasta se află în partea central-sudică a Munților Trascăului (Culmea Bedeleului), în bazinul râului Valea Gălzii, pe afluentul acestuia – Găldița. Altitudinea maximă este de 1.000 m, iar cea minimă de 640 m.

Cheile Găldiței

Sunt delimitate la nord-vest de liziera unei mici păduri de foioase, care coboară într-o vălcea calcaroasă, având obârșia într-un mic platou carstic, situat la altitudinea de 800 m.

Spre vest, limita urmează peretele abrupt de la marginea estică a platoului și coboară până în albia pârâului Găldița, pe care o urmărește în aval aproximativ 200 m, până la gura Pârâului Drogului.

De aici, limita de demarcație trece pe partea dreaptă, urcă pe marginea abruptului până în vârful Colțul Găldiței (762 m), de unde se îndreaptă spre nord-vest pentru a ajunge din nou în albia pârâului Găldița, pe care o urmărește din dreptul Pârâului Turcului, pe partea stângă a văii, pe circa 250 m.

Zona tampon se extinde considerabil spre sud-est, urmărind limita bazinelor a două pâraie, dintre care unul este Valea Drogului, ajungând în extremitatea sudică până în Vârful Drogului (1.177 m). Limita de nord-vest trece pe la marginea unei păduri de foioase care coboară într-o vălcea.

Cheile Turcului

Limita de nord se menține pe partea dreaptă a pârâului Găldița, pe o lungime de aproximativ 600 m, de-a lungul crestei calcaroase, până aproape de obârșia unui mic afluent al Pârâului Turcului. În continuare, aceasta se îndreaptă spre sud, pe direcția acestui afluent, până în albia pârâului colector, apoi trece pe partea stângă pentru a ajunge la cota de 762 m, unde întâlnește limita Cheilor Găldiței.
De aici și până în albia pârâului Găldița, cele două subunități ale rezervației au limită comună.

Accesul la Cheile Găldiței și Turcului se face din DN 1 (E81), pe ruta Alba Iulia – Aiud, urmând DJ 107K prin Galda de Jos – Galda de Sus – Modoiești, până la Întregalde, pe un drum modernizat în cea mai mare parte.
În continuare, un drum comunal urmează cursul pârâului Găldița, traversând Cheile Găldiței și trecând pe la marginea vestică a Cheilor Turcului.

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/obiective-turistice

Cheile Gălzii alcătuiesc o arie protejată de interes național (rezervație naturală de tip mixt), situată pe teritoriul administrativ al comunei Galda de Jos. Rezervația naturală se află în partea estică a Munților Trascăului, la o altitudine cuprinsă între 350 și 700 m, pe cursul inferior al Văii Gălzii, între satele Galda de Sus și Poiana Gălzii.

Este un peisaj spectaculos, reprezentat de creste abrupte, turnuri, lapiezuri, nișe, polițe sau grohotișuri, ce conferă locului o imagine deosebită. Aspectul pitoresc este dat de diversitatea formelor de relief, prin alternanța care poate fi remarcată între versanții abrupți, vârfurile sub formă de stog, piramide sau turnuri, alături de alte creste și stânci izolate.

În zona cea mai îngustă a Cheilor Gălzii se păstrează și astăzi urmele redutei construite de către locuitorii satelor din comuna Galda de Jos, care s-au înrolat în armatele revoluționare și au participat la luptele purtate aici în timpul Revoluției de la 1848.

Suprafața cheilor este de 20 ha, din care 8 ha reprezintă rezervația propriu-zisă, iar 12 ha zona tampon. Accesul se face din localitatea Galda de Jos, pe DJ 107 K, către Benic și Galda de Sus.
Limita de nord-vest pornește din marginea satului Poiana Gălzii, urcă pe versantul stâng al văii, pe marginea stâncăriei, și urmează limita abruptului (până la circa 500 m), după care coboară tot pe marginea calcarului golit de vegetație în zona din aval a cheilor. Limita de sud traversează râul Valea Gălzii și urcă până pe marginea stâncăriilor din versantul drept, menținându-se la circa 450 m.

Spre vest, se coboară în zona din amonte a cheilor, iar la nord acestea sunt limitate de Valea Merii. Zona tampon include pădurea din jur, având o lățime de 100–250 m. Turiștii dornici de aventură au ocazia să exploreze și alte chei aflate în apropiere, precum Cheile Întregalde, Cheile Cetii sau Cheile Caprei.

Din punct de vedere al vegetației, zona este acoperită de păduri de foioase (fag, stejar, mesteacăn, alun, frasin), iar la nivelul ierburilor se întâlnesc specii floristice de pajiște și stâncărie, printre care firuța (Poa nemoralis) sau gușa porumbelului (Silene acaulis).

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/obiective-turistice