Detunatele din Munții Apuseni reprezintă una dintre cele mai spectaculoase atracții peisagistice din zona Munților Metaliferi. Detunata Goală și Detunata Flocoasă sunt două masive stâncoase vulcanice aflate la 1,2 km unul de celălalt, arii protejate de interes geologic și geomorfologic, puse sub protecție — prima încă din anul 1938, iar cea de-a doua din anul 1969. În prezent, aria protejată de la Detunata Goală cuprinde 24 de hectare, iar cea de la Detunata Flocoasă, 5 hectare.

Detunata Goală atinge altitudinea de 1.169 m și are zone lipsite de pădure, cu pereți stâncoși de o splendoare aparte, datorită coastelor de andezit-bazalt. Peretele de stâncă are înălțimea de aproximativ 75 m.

O impresionantă trene de grohotiș, formată din fragmente ale coloanelor de rocă desprinse din masivul de piatră, atrage atenția prin masa uriașă acumulată aici și prin dimensiunea acestor coloane prăbușite.

Detunata Flocoasă atinge altitudinea de 1.265 m și este împădurită cu molid, existând totuși câțiva pereți de andezit-bazalt care pot fi observați de la distanță.

Denumirea de „Detunată” dată grupării de stânci provine din faptul că desprinderea unei pietre din masiv produce, prin cădere, un zgomot asemănător tunetului.

Aria protejată „Detunata Goală”, remarcabilă prin prezența coloanelor de bazalt de formă prismatic-hexagonală, aflată în nesfârșita înșiruire de culmi ale Munților Metaliferi, reprezintă, împreună cu „Detunata Flocoasă”, un punct de mare atracție turistică. În timp ce „Detunata Flocoasă” își datorează numele pădurii de molid care o acoperă, oferind mai puține posibilități de observare geologică, „Detunata Goală”, lipsită de pădure, dezvăluie o spectaculoasă fizionomie magmatică.

Legenda Detunatelor

Odinioară, pe vremea când trăiau încă uriașii și zânele în Țara Ardealului, a sălășluit în apropiere de Bucium o ceată de uriași, al cărei conducător era dușman înverșunat al zânelor. Căpetenia avea un fiu foarte frumos și viteaz, care obișnuia să se ia la trântă cu bourii și urșii din pădurea Buciumului.

Într-o zi, s-a rătăcit în pădure și, odată cu înserarea, s-a culcat la poalele unui brad. În acel moment, a observat o luminiță. Ciulind urechile, a auzit cântecul dulce al unei doine. Fiul uriașului s-a îndreptat spre direcția luminii și, într-o poieniță, a zărit o fecioară frumoasă care cânta lângă un foc de vreascuri. Era o zână — una dintre dușmancele de moarte ale tatălui său.

Văzându-l, zâna s-a speriat și a vrut să fugă, dar feciorul uriașului a liniștit-o, rugând-o să rămână. Toată noaptea au vorbit și au râs împreună, iar uriașul s-a îndrăgostit de zână. Din acea zi, nu a mai putut urî zânele și, în taină, se întâlnea zilnic cu iubita sa.

Tatăl său, bănuid ceva necurat, l-a urmărit într-o zi în pădure, vrând să-l surprindă în brațele unei zâne — chiar în locul unde astăzi se află Detunata. Cu un strigăt de ură, lancea uriașului a străpuns trupul zânei, iar în același moment inima uriașului a fost străpunsă de pumnalul fiului său. Pământul s-a deschis, flăcări au izbucnit din adâncuri și au înghițit uriașii și trupurile îndrăgostiților, iar acele flăcări s-au transformat în stânci de piatră.

Cum se ajunge la Detunate

Pentru a ajunge la Detunate, destinația trebuie să fie localitatea Bucium din Munții Metaliferi. Pornind cu mașina din Galda de Jos, pe drumul județean DJ 107H, și continuând pe DN 74, se ajunge la Zlatna. De acolo, drumul continuă traversând Pasul Bucium (915 m) până în satul Cerbu (situat la 6 km sud-vest de Abrud) și, după încă 7 km parcurși, se ajunge în comuna Bucium („bucium” fiind sinonim al instrumentului muzical „tulnic”, folosit de păstorii din regiunile de munte).

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/masivuri

În partea de vest a localității Galda de Jos, la limita zonei pădurilor, se ridică o stâncă uriașă — Piatra Craivii — care domină, prin semeția sa, celelalte înălțimi înconjurătoare de pe Valea Gălzii și de pe valea mijlocie a Mureșului.

La Galda de Jos, masivul Piatra Craivii a fost întotdeauna imaginea care domina orizontul. Piatra Craivii este situată la circa 15 km de Galda de Jos (incluzând aici și drumul forestier), în sud-estul Munților Trascăului, lângă satul Craiva, între văile Crișcăului și Bucerzii Vinoase, la 1.083 m altitudine.

De sus, de pe piscul Piatra Craivii, se pot admira masivele Bulzul Gălzii, Piatra Cetii și se pot vedea în zare localitățile Galda de Jos, Craiva, Tibru, Teiuș și până spre Alba Iulia, Aiud, Zlatna. Nici nu e de mirare că, pe acest pisc semeț, dacii au întemeiat o falnică cetate.

Acest masiv calcaros, ce poartă numele de Piatra Craivii, este astăzi cunoscut pretutindeni datorită importantei cetăți dacice Apoulon, descoperită aici, pe vârful stâncii, la 1.083 m altitudine.

Mergând din Galda de Jos spre Piatra Craivii, asfaltul se termină la ieșirea din satul Craiva, iar de acolo drumul forestier merită parcurs pe jos. Peisajul este de-a dreptul mirific! Pe tot drumul predomină pășunile subalpine, cu floră specifică stâncăriilor, turmele de mioare fiind în largul lor. De mai multe ori se întâlnesc pâlcuri dese, mai ales de măceși, iar în mai multe rânduri drumul intră în păduri de foioase. Se poate spune cu mândrie că „am văzut acele locuri”, dat fiind că se ajunge destul de greu, însă impresia lăsată de peisaj și de prezența Cetății Dacice Apoulon merită tot efortul.

Având în vedere toate cele de mai sus și lăsând la o parte încărcătura emoțională pe care Piatra Craivii o reprezintă pentru mine, acest loc rămâne, pe de o parte, o zonă de o frumusețe inegalabilă, încă neatinsă de „civilizație”, iar pe de altă parte, un loc încărcat de istorie, mai puțin cunoscut publicului larg.

Iată de ce, în calitate de fiu al locurilor, am simțit că este de datoria mea să fac cunoscută tuturor această minunată zonă a Ardealului.

Masivul Piatra Cetii este considerat unul dintre cele mai impresionante masive care se regăsesc în Munții Trascăului. Alături de Cheile Tecșeștilor, masivul Piatra Cetii prezintă dificultăți din punct de vedere al accesului, spre deosebire de restul masivelor de dimensiuni mai mari din apropiere, precum Cheile Gălzii, Cheile Întregalde, Cheile Turcului, Cheile Râmețului și Cheile Mănăstirii.

Avenul din Piatra Cetii (peșteră cu dezvoltare verticală), localizat în imediata apropiere a vârfului Piatra Cetii (altitudine 1233 m), este format la intersecția fețelor de strat cu microfisuri tectonice. Este un aven creat datorită eroziunii generate de apele de percolație. Inițial, prin dizolvarea calcarelor de către apele de infiltrație s-au format lapiezuri și, ulterior, prin adâncirea progresivă a acestora, s-a dezvoltat avenul care, prin intermediul unei mici trepte, formează două puțuri — unul de 30 m și altul de 18 m — în total 48 m adâncime, dezvoltarea totală a avenului fiind de 68 m.

Baza avenului se dezvoltă sub forma unei săli de mici dimensiuni, plină de material de incaziune (bolovani prăbușiți). Această sală poate păstra zăpada până primăvara târziu. Avenul are două deschideri alăturate: una de 5 mp și alta de 2 mp, la altitudinea de 1118 m.

Avenul din Piatra Cetii, loc înconjurat de mister și legende, a fost explorat pentru prima oară de Teodor Ludușan și echipa sa în anul 1982. Atunci au fost cartate 48 de metri adâncime și 68 de metri lungime. În aven se poate observa un mic izvor temporar, stalactite și scurgeri de montmilch.

În jurul acestui aven există chiar și câteva legende. Se spune că un câine ciobănesc a alunecat în aven, iar stăpânul, încercând să îl scoată, nu a reușit și l-a abandonat acolo. Câteva zile mai târziu, câinele a fost găsit pe Valea Gălzii, la 6 km distanță de aven, în apele unui izvor carstic. În mod remarcabil, câinele a fost găsit în viață.

O altă legendă spune că, în trecut, un aventurier de la oraș s-a lăsat coborât cu funii în fundul avenului de un grup de tineri. Tânărul trebuia să fie scos afară în momentul în care scutura de funie. Cei de afară au așteptat și au tot așteptat ca funia să fie mișcată, iar văzând că nu se întâmplă nimic, au decis să o tragă afară.

Din acest moment, povestea are două variante. Prima variantă spune că, la capătul funiei, l-au găsit pe aventurier speriat, alb ca varul, cu privirea tulburată și ochii îngroziți. Acest om nu a mai fost în stare să scoată o vorbă tot restul vieții lui, panica și groaza celor întâmplate și văzute în fundul avenului punând stăpânire pe el. În cea de-a doua variantă se spune că, la capătul funiei, tinerii nu au mai descoperit decât pălăria aventurierului.

Și toate acestea pentru că, se spune, în acel aven locuiau solomonarii cu balaurii lor, care puteau călători prin nori și aduce ploaia. Dar, cu toate acestea, turiștii se pot plimba liniștiți, admirând peisajul cu stânci abrupte, păduri și pajiști senine, fără teamă că s-ar putea întâlni cu balaurii ce aduc ploaia.

Sursa:https://roumania.wixsite.com/galda/masivuri

Bulzul Gălzii sau Piatra Bulzului este o rezervație geologică reprezentată printr-un bloc calcaros în formă de creastă ascuțită, cu înălțimea de 971 m, ce domină satul Poiana Gălzii, situată în județul Alba, pe teritoriul administrativ al comunei Galda de Jos. Se află în partea de sud-est a Munților Trascăului, pe cursul mijlociu al râului Valea Gălzii, pe interfluviul dintre râul Valea Gălzii la nord și pârâul Tibru la sud.

Rezervația propriu-zisă cuprinde numai blocul de calcar, dar zona tampon se extinde pe 200–300 m în jur, cu pădure și pășune. Blocul calcaros Piatra Bulzului este desprins dintr-o faleză calcaroasă, alunecată pe taluzul continental din partea de sud a Munților Trascăului, iar în jurul lui vegetația este alcătuită din pajiști mezofile cu asociații de Festuca rubra cu Agrostis tenuis și, local, de Nardus stricta, formate în urma defrișării pădurilor de gorun cu cer și gârniță. În fisurile blocurilor calcaroase și pe polițele cu pantă mai redusă au apărut asociații ierboase pioniere calcicole.

Suprafața rezervației este de 0,12 ha, culmea de calcar având lungimea de 200 m și lățimea de 60 m. Este o arie acoperită cu pădure și fânețe cu plante mezofile. Rezervația propriu-zisă cuprinde numai blocul de calcar, dar zona tampon se extinde pe 200–300 m în jur, incluzând atât pădurea, cât și pășunea din partea de nord și nord-vest.

Piatra Bulzului, Piatra Măgurii și Piatra Grohotișului, din apropiere, sunt blocuri izolate de mari dimensiuni, desprinse dintr-o faleză calcaroasă, alunecate pe taluzul continental din partea de sud a Munților Trascăului și însedimentate în formațiunile cretacice de flis, detașându-se în relief prin eroziune selectivă. Acestea se găsesc pe culmile și versanții suprafeței de nivelare mijlocii, cunoscută sub numele de Măguri–Mărișel I (treapta superioară), cuprinsă între 900 și 1100 m.

Din punct de vedere geologic, reprezintă blocuri de klippe de calcar jurasic, sub formă de olistolite, ce domină formațiunile sedimentare alcătuite din conglomerate, gresii, argilite (wildflysch) cretacice inferioare, puternic erodate. Solurile predominante sunt cele brune acide și brune eumezobazice, formate pe flis cretacic. Pe calcare se întâlnesc rendzine și soluri humicocalcice, cu grosimi de câțiva centimetri.

Accesul se face din localitatea Galda de Jos, pe DJ 107K, până în satul Poiana Gălzii, de unde se merge pe o potecă ce urcă circa 2 km pe pârâul Bulzului, până la vârful Piatra Bulzului.

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/masivuri