Masivul Piatra Cetii este considerat unul dintre cele mai impresionante masive care se regăsesc în Munții Trascăului. Alături de Cheile Tecșeștilor, masivul Piatra Cetii prezintă dificultăți din punct de vedere al accesului, spre deosebire de restul masivelor de dimensiuni mai mari din apropiere, precum Cheile Gălzii, Cheile Întregalde, Cheile Turcului, Cheile Râmețului și Cheile Mănăstirii.
Avenul din Piatra Cetii (peșteră cu dezvoltare verticală), localizat în imediata apropiere a vârfului Piatra Cetii (altitudine 1233 m), este format la intersecția fețelor de strat cu microfisuri tectonice. Este un aven creat datorită eroziunii generate de apele de percolație. Inițial, prin dizolvarea calcarelor de către apele de infiltrație s-au format lapiezuri și, ulterior, prin adâncirea progresivă a acestora, s-a dezvoltat avenul care, prin intermediul unei mici trepte, formează două puțuri — unul de 30 m și altul de 18 m — în total 48 m adâncime, dezvoltarea totală a avenului fiind de 68 m.
Baza avenului se dezvoltă sub forma unei săli de mici dimensiuni, plină de material de incaziune (bolovani prăbușiți). Această sală poate păstra zăpada până primăvara târziu. Avenul are două deschideri alăturate: una de 5 mp și alta de 2 mp, la altitudinea de 1118 m.
Avenul din Piatra Cetii, loc înconjurat de mister și legende, a fost explorat pentru prima oară de Teodor Ludușan și echipa sa în anul 1982. Atunci au fost cartate 48 de metri adâncime și 68 de metri lungime. În aven se poate observa un mic izvor temporar, stalactite și scurgeri de montmilch.
În jurul acestui aven există chiar și câteva legende. Se spune că un câine ciobănesc a alunecat în aven, iar stăpânul, încercând să îl scoată, nu a reușit și l-a abandonat acolo. Câteva zile mai târziu, câinele a fost găsit pe Valea Gălzii, la 6 km distanță de aven, în apele unui izvor carstic. În mod remarcabil, câinele a fost găsit în viață.
O altă legendă spune că, în trecut, un aventurier de la oraș s-a lăsat coborât cu funii în fundul avenului de un grup de tineri. Tânărul trebuia să fie scos afară în momentul în care scutura de funie. Cei de afară au așteptat și au tot așteptat ca funia să fie mișcată, iar văzând că nu se întâmplă nimic, au decis să o tragă afară.
Din acest moment, povestea are două variante. Prima variantă spune că, la capătul funiei, l-au găsit pe aventurier speriat, alb ca varul, cu privirea tulburată și ochii îngroziți. Acest om nu a mai fost în stare să scoată o vorbă tot restul vieții lui, panica și groaza celor întâmplate și văzute în fundul avenului punând stăpânire pe el. În cea de-a doua variantă se spune că, la capătul funiei, tinerii nu au mai descoperit decât pălăria aventurierului.
Și toate acestea pentru că, se spune, în acel aven locuiau solomonarii cu balaurii lor, care puteau călători prin nori și aduce ploaia. Dar, cu toate acestea, turiștii se pot plimba liniștiți, admirând peisajul cu stânci abrupte, păduri și pajiști senine, fără teamă că s-ar putea întâlni cu balaurii ce aduc ploaia.
Sursa:https://roumania.wixsite.com/galda/masivuri
