Filolog și istoric, Nicolae Lascu (numele la naștere Laslo) s-a născut la 20 aprilie 1908, în satul Benic, comuna Galda de Jos, fiind al șaselea copil și mezinul familiei făurarului Amos Laslo și al Savetei (născută Francu).
În anul 1938, reușește să-și reia vechiul nume de familie – Lascu –, purtat înainte de politica de deznaționalizare de către strămoșii săi români.

A început studiile la școala primară din satul natal, continuând apoi la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, unde, sub îndrumarea unor profesori de prestigiu, i s-a trezit pentru prima dată dorința arzătoare de a cunoaște rădăcinile istoriei adânc înfipte în pământul fertil al antichității clasice.

A urmat Facultatea de Filologie din Cluj (1931), iar prin intermediul unei burse a studiat la Școala Română din Roma – „Accademia di Romania” în perioada 1932–1934, obținând în anul 1936 titlul de doctor cu teza Riflessi d’arte figurata nella Metamorfosi di Ovidio.

A fost bursier la École Pratique des Hautes Études din Paris (1938–1939) și a participat la cursurile de vară de filologie clasică din Anglia, la Oxford și Cambridge. Studiile sale au fost încununate de o carieră universitară remarcabilă:

• asistent universitar (1934–1943),
• lector (1943–1948),
• conferențiar (1948–1950),
• profesor (1950–1973) la Catedra de Filologie Clasică, apoi la Catedra de Istorie Antică a Universității din Cluj.

Între anii 1959–1960 a fost decan, iar între 1962–1968 a ocupat funcția de prorector al Universității.

Activitate publicistică și științifică

A debutat ca publicist în anul 1923 în Anuarul Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, continuând apoi cu colaborări la numeroase reviste și publicații: Societatea de mâine, Ausonia, Maia (Florența), Revista Clasică, Studii Ovidianii (Roma), Studii Literare, Transilvania, Țara Nouă, Circolo Letterario (Sulmona, Italia).
Unele lucrări le-a semnat cu pseudonimele N. Beniceanu și N.N. Românu.

A devenit membru al Société des Études Latines și al mai multor asociații culturale italiene, participând la congrese internaționale de filologie clasică, mai ales în Italia, la Sulmona, unde era cetățean de onoare.
A obținut Premiul Academiei Române în anii 1948 și 1967. Sulmona l-a onorat pentru contribuțiile sale la promovarea conceptului „Latinitas – latinitatea românilor”.
Renumita cercetătoare Rosa Del Conte i-a adresat cuvinte de recunoștință pentru „curajoasa prietenie, demnă de un transilvănean”.

Lucrări și contribuții

A publicat peste 260 de lucrări științifice, acoperind domenii variate:

• filologie clasică,
• studii ovidiene,
• istorie antică,
• traduceri din autorii latini.

Printre traducerile sale se numără:

• Istoriile lui Tacitus (1963),
• Operele lui Sallustius (1967),
• 14 dintre cele 15 cărți ale Metamorfozelor lui Ovidiu, în versificație latină (rămase în manuscris).

Volume publicate:

• Horațiu în literatura română (1935)
• Izvoare literare ale Metamorfozelor lui Ovidiu (1938)
• Academia Română și traducerile din clasicii antici (1947)
• Culegere de texte latine (1956)
• Curs de istoria lumii antice (1957)
• Crestomație pentru istoria universală veche I–II (în colaborare, 1960–1962)
• Istoria universală veche (1961)
• Cum trăiau romanii (1965)
• Ovidiu. Omul și poetul (1971)
• Texte latine (1973)
• Dimitrie Cantemir și Ovidiu (1974)
• Clasicii antici în România (1974)
• Cu privire la Dacia Felix (1975)
• Lui Ovidiu (1977)
• Călători și exploratori în Antichitate (1986)

Ultimii ani și moștenirea spirituală

Profesorul Nicolae Lascu s-a stins din viață la Cluj-Napoca, în ziua de 24 iunie 1988, fiind regretat de întreaga lume universitară.

Soția sa, profesoara Viorica Lascu, a lăsat câteva adnotări emoționante, păstrate în arhiva familiei:

„Am satisfacția de a fi contribuit la progresul științei, căreia i-am dedicat toate puterile mele de muncă…
Sunt mândru de a fi contribuit la afirmarea prezenței românești universale…
Sper ca experiența mea să servească drept model tinerilor cercetători din Alma Mater Napocensis.”

Sunt gânduri admirabile ale unui om de știință și de cultură care a marcat profund viața universitară clujeană. Din activitatea sa se desprinde interesul pentru istoria antică și pasiunea pentru filologia clasică, concretizate în manuale, crestomații și culegeri de texte latine și grecești menite să readucă spiritul umanist în învățământul românesc.

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/personalitati