Traseu 1

Traseu rutier cu o distanță totală de 23 km, integral asfaltat. Accesul se face din Galda de Jos (situată la 17 km de Alba Iulia sau 4 km de Teiuș), urmând Valea Gălzii spre satul Benic. Valea străbate Munții Trascăului pe direcția vest–est și oferă vizitatorilor, pe lângă peisaje spectaculoase cu sectoare de chei, și sate pitorești cu arhitectură specifică zonelor de deal și munte.

De la Galda de Jos, șoseaua urcă ușor pe malul drept al Văii Gălzii și ajunge în satul Meteștea, care adăpostește un monument valoros – biserica ridicată în anul 1674. Traseul continuă urcând pe Valea Gălzii, trece prin Benic, apoi prin Galda de Sus, unde livezile oferă o notă aparte peisajului. În continuare, valea se îngustează și capătă aspectul unui veritabil defileu, cu versanți acoperiți de păduri dese.

După aproximativ 5 km de la Galda de Sus, în apropierea satului Măgura, valea se îngustează și mai mult, pătrunzând în Cheile Gălzii, care, deși au doar 300 m lungime, reprezintă cel mai îngust sector al cursului Văii Gălzii.
Aceste chei, formate prin erodarea unui bloc de rocă de mari dimensiuni, se remarcă prin pitorescul și sălbăticia lor. Totodată, în porțiunea cea mai îngustă a cheilor se păstrează și astăzi urmele redutei construite de locuitorii din comuna Galda de Jos, care s-au înrolat în armatele revoluționare și au luptat aici în timpul Revoluției de la 1848.

La ieșirea din Cheile Gălzii, valea se lărgește din nou, părând că se deschide special pentru a găzdui satul Poiana Gălzii. Drumul continuă de-a lungul văii și, după circa 2 km, intersectează culmea calcaroasă Bedeleu–Ciumerna, unde se deschid celebrele Chei ale Întregaldelor, unele dintre cele mai impresionante din România.
Acestea au o lungime de aproape 3 km și sunt orientate pe direcția vest–est.

Dezagregarea rocilor a acționat diferit pe cei doi versanți ai cheilor, creând un microrelief spectaculos.
Pe versantul stâng, mai abrupt, se pot observa creste zimțate, turnuri piramidale, stâlpi, arcade, „ciuperci” de piatră și ogive, care dau locului un aspect aproape fantastic.
Aici se formează unele dintre cele mai tipice culoare nivale, de-a lungul cărora se desfășoară limbi de grohotiș cu lungimi de sute de metri.

Versantul drept, mai înalt și mai împădurit, este acoperit cu păduri de fag și brad, iar relieful este parțial mascat de vegetație. Pe ambii versanți se pot observa poduri naturale, ultimele vestigii ale unor peșteri vechi distruse de eroziune.

Pe stâncile calcaroase ale versanților crește floarea-de-colț (Leontopodium alpinum), care, în zona Cheilor Întregalde, se găsește la cea mai joasă altitudine din țară, datorită unui topoclimat special influențat de curenții de aer rece care traversează culoarul cheilor.
Prin frumusețea și sălbăticia peisajului, această zonă a fost declarată rezervație naturală cu o suprafață de 403 ha.

După ieșirea din chei, traseul urcă ușor pe vale, al cărei profil transversal se lărgește treptat, căpătând aspectul unei mici depresiuni.
Aici se află comuna Întregalde, o localitate tipică de munte, unde se pot vizita biserica de lemn din secolul al XVIII-lea și Cabana Întregalde, un punct excelent de plecare pentru drumețiile din zonă.