Reprezintă un peisaj pitoresc, foarte puțin modificat de activitatea umană, format în calcare masive și care conservă o serie de plante rare, printre care numeroase monumente ale naturii. Cheile sunt situate în partea central-estică a Munților Trascăului, pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului, numită în aval Valea Mănăstirii, iar în amonte Valea Mogoșului.
Altitudinea maximă este de 1.189 m, iar cea minimă de 530 m, iar suprafața totală a rezervației este de 150 ha.

În partea de est și de vest, rezervația este delimitată de glacisul care înconjoară versanții abrupți ai masivelor calcaroase Uzmezeu, la nord, și Fundoi, la sud, coborând vertiginos în Valea Geoagiului.

Limita nordică este formată de liziera ce desparte abruptul calcaros de pădurea aflată în apropierea cotei de 1.135 m, continuându-se spre est și vest pe marginea abruptului. Limita sudică este dată de marginea unui mic platou calcaros, cuprins între cotele 1.158 m și 1.166 m, dominat de Vârful Piatra din Chei (1.189 m).

Zona tampon este reprezentată de o fâșie lată de aproximativ 300 m, care înconjoară zona protejată și include, în cea mai mare parte, pădurea limitrofă — declarată Clasa I de protecție —, precum și câteva areale de pășuni și fânețe.

Rezervația este constituită din calcare masive de vârstă jurasic superioară. În vest predomină conglomeratele, gresiile, marnele și marnocalcarele cretacice, iar în est apar bazalte mezozoice.
Ca urmare a procesului intens de carstificare, se întâlnește aici o gamă impresionantă de forme carstice: versanți abrupți și golași, vârfuri ascuțite și sub formă de turnuri, creste, doline, peșteri, portaluri și ulucuri, precum și numeroase acumulări deluvio-coluviale de grohotișuri și blocuri.

Clima este influențată de circulația maselor de aer atlantice și de altitudinea relativ joasă la care se află rezervația. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 6–8°C, temperatura medie a lunii iulie între 16–18°C, iar cea a lunii ianuarie între –3 și –4°C.
Amplitudinea medie anuală atinge 18–20°C, iar precipitațiile medii anuale sunt de 700–800 mm, depășind 1.000 mm în zonele mai înalte.

În interiorul rezervației predomină circulația subterană a apelor, cu excepția Pârâului Geoagiului (numit și Pârâul Mănăstirii), care străbate Cheile Râmețului și colectează Pârâul Brădeștilor și Pârâul Pravului la vest, respectiv Pârâul Vulturului la sud-est, alături de alte pâraie temporare.

Vegetația și speciile protejate

Vegetația se află în etajul pădurilor de amestec de fag (Fagus sylvatica) și gorun (Quercus petraea). În cuprinsul cheilor, condițiile microclimatice favorizează o mare diversitate floristică, realizându-se un amestec interesant între specii alpine și termofile.
Astfel, alături de specii alpine precum Ranunculus oreophilus, Arabis alpina și Saxifraga paniculata, se întâlnesc elemente termofile ca Silene bupleuroides, Linum flavum, dar și specii carpato-balcanice, precum Taraxacum hoppeanum.

Importanța științifică deosebită a Cheilor Râmețului rezidă în prezența numeroaselor specii endemice sau rare, cu valoare fitogeografică majoră. Printre acestea se numără:

Silene dubia

Aconitum moldavicum

Hepatica transsilvanica

De asemenea, în zonă pot fi întâlnite specii rare și protejate, precum tisa (Taxus baccata), priboiul (Geranium macrorrhizum) și papucul doamnei (Cypripedium calceolus) — o adevărată comoară botanică a Munților Trascăului.

Sursa: https://roumania.wixsite.com/galda/obiective-turistice